08 iulie 2009

si totusi, ’politist, adjectiv’

am iesit mai mult decat confuz, ca sa nu zic frustrat, de la ’politist adjectiv’.
a fost ca si cum mi-as fi cumparat bilet la ‘zabriskie point-ul’ lui antonioni si as fi nimerit la ‘cenusa si diamantul’ lui wajda – mi s-a intamplat asta odata, la cinemateca.
cert este ca fusesem infestat pe nesimtite. framantarile lui cristi (dragos bucur), cinismul si didacticismul (delicios) domnului comandant anghelache (vlad ivanov), servilismul ordinar al colegului nelu si figura de toparlanca a ginei imi intrasera ca niste aschii nenorocite sub unghie.


la ‘a fost sau n-a fost’ am ras cu lacrimi (pe alocuri) si am plecat fericit acasa. la ’politist, adjectiv’ am ras amar, ca boul (pe alocuri). apoi am plecat acasa nefericit.
daca pe straini, care ne ingroapa fara mila in premii, ‘politist-ul’ i-a coplesit si i-a sedus, chit că nu au putut patrunde toate sensurile ’adjectiv-ului’, pe noi ne-a cam bulversat. si nu cred ca doar din cauza ambitiei cineastului de a lungi pana la insuportabil marginile si asteptarile, de a descompune golurile ori, invers, de a umple plinul si comprima miezul.

cu ’politist, adjectiv’, c.p. si-a confirmat maiestria perversa si capacitatea nelimitata de a surprinde si inova, de a jongla impresionant cu rasu-plansu.
artistul porumboiu a provocat filmul de arta la o partida de poker si l-a rapus tacticos cu o cacealma adorabila. drept in moalele capului si mai ales cu ajutorul 'chestiilor alea doua dintre picioare' - cum ar spune un amic.

*****
p.s.
ce poze am ratat duminica, in drum spre ’politist, adjectiv’, pentru ca nu mi-am luat aparatul foto...

1. babeta in rochie pe trotineta grabindu-se spre gradina icoanei – mi-a dat prioritate
2. mosneag pe scuter legat de un cataroi (cub de bca). cataroiul era legat la randul lui de scuter cu curele – avea viteza legala
3. homeless intre doua varste sforand de-a lungul si de-a latul filmului - n-a fost inclus in pret

05 iulie 2009

politist adjectiv / tenisman epitet

subsemnatul panta cruel, angajat zilier ca uitator la cinematograf si stadion, declar pe propia raspundere ca roddick vs federer din finala de la wimbledon a fost mai profund & palpitant decat dragos bucur vs vlad ivanov din filmul lui porumboiu.
chit ca la adjectiv politist am ras neintrerupt chiar si cand pe ecran nu se intampla mare lucru. de vina a fost un semi-aurolac la vreo 50 de ani, aflat 3 randuri mai in spate, care a sforait pe mai multe voci de cand s-au stins luminile pana s-au aprins din nou. într-un final s-a trezit si a murmurat ceva aproape... incomprehensibil (gina, in 5 minute sa am dex-ul pe birou!)

mi-au placut mult, asadar, si doamna gina si nu te parasesc iubire si analiza pe textul melodiei tembele a mirabelei dauer, insa nicio replica si nicio gaselnita minimalista a lui porumboiu
nu au facut cat sirul de serve irefutabile (gina!!), seria criminala de passing shoturi si passing crossuri fara de sfarsit expediate de roddick (care are o moaca de john malkovich rebel si tanar de cand il stiu). un andy roddick caruia nici maica-sa nu-i dadea vreo sansa in fata lui federer (de nerecunoscut in acest meci).
ultimul set, decisivul, care doar el s-a intins mai mult decat un film bun (de autor) a durat 30 de ghemuri! și a durut până la ultima secundă.

tin sa mai informez opinia publica ca la meci a asistat si domnul woody, prietenul meu, caruia, am vazut cu ochii mei, i-a scapat una furtiva lacrima pe fileu, cum i s-a intamplat si la match point (2005).
a fost picatura care a facut diferenta între federer si roddick, dar si intre wimbledon si cannes.

04 iulie 2009

retrovizoare

nu-mi amintesc să mă fi lovit peste noapte vreo amnezie rebelă ori vreo venerație nemărginită , însă, după aritmetica mea, este pentru a doua oară în ultimele zile cu ploaie când scriu despre alex leo șerban.

sincer să fiu, după ce duminica trecută i-am urat de bine, într-un moment în care între două festivaluri de top și o cină alături de maiștiueucare celebritate a momentului venerabilul tocmai se debarasa de vreo 3 sferturi din combustibilul care i-a fost hărăzit, mi-a venit ideea unui interviu cu dumnealui. pe care maestrul cronicar l-a acceptat cu amabilitate.
pentru că am dorit ceva mai neconvențional, că am și eu un fix, m-am pus cu burta pe google ca să aflu totul despre mama lui almodovar și mai ales despre rafinamentul alș-ului.

așa am ajuns ca în sâmbăta cu ’polițist, adjectiv’ să-mi împachetez ziua în vreo 574 de interviuri și alte însemenări plus un pahar cu vin. pentru a mă pierde iremediabil cu firea și cu gândul printre fotografiile apăsătoare ale ’retrovizoarelor’ semnate a.l.ș.

01 iulie 2009

bunul meu vecin sam

de fapt sunt doi vecini de-ai mei de la etajul 3, ’poștașul’ și ’pictorul’, pe care nu-i chemă nici sam, nici sesam.
tam nesam, am dat astăzi peste această declarație de neatârnare și autonomie teritorială postată cu markerul negru direct pe perete.

na, că mi s-a făcut de un jack lemmon. cu gheață și fără sifon.

28 iunie 2009

juma' de veac de a.l.s.

unul dintre prietenii acestui blog împlinește, astăzi, 50 de ani.
„drace, exact vârsta lui michael jackson!!”. asta ca să-l parafrazez puțintel pe g.g.m. în momentul în care a dat peste prima frază din ’metamorfoza’ lui kafka (ediție tradusă de...“un scriitor argentinian pe nume jorge luis borges") și a invocat felul de a povesti al bunică-si (materne).

tot la bunică (maternă) a făcut trimitere și controversatul critic de film, când, undeva-cândva, a încercat să-și explice pasiunea de o viață pentru cinema:

...‘cred că cinefilia îmi vine de la bunica maternă, o mare consumatoare de filme hollywoodiene din anii '20-'30-'40 şi '50. mergeam împreună la cinema; de câte ori murea cineva pe ecran, mă trăgea de mânecă şi-mi spunea: "nu mor de-adevăratelea - doar se prefac!" sigur că-mi "omora" bucuria, dar în acelaşi timp - în acest fel - am pătruns esenţa cinema-ului: simulare & manipulare... în familia noastră, eram "arondaţi" pe genuri: bunică-mea - amatoare de musicaluri şi comedii, maică-mea - de thrillere, eu - de de toate. și recunosc cu mîndrie că am rămas un "generalist": nu fac distincţii / valorizări în funcţie de genuri.’

chiar dacă, în ceea ce mă privește, am gustat mai mult stilul tandru-vijelios a lui gorzo (care i-a fost elev, din câte știu), decât cel ludic-spiritual a lui a.l.s., cred că n-am ratat nici una din recomandările lui ’domn’ profesor’.
un domn, dealtfel, foarte 'bâtrân' (juma’ de veac!) cu niște aripi (de celuloid) uriașe :)

si un mic cadou...
- o bucățică de jacques tati din 1967 (play time)

26 iunie 2009

nicole. poemul de sambata

nicole,
un peu triste

24 iunie 2009

everything you always wanted to know about WOODY but were afraid to ask

asta pentru că blogărița luiza a mărturisit sub jurământ că din cauza lui woody nu și-a mai luat sandale. ci doar 5 dvd-uri și un cahiers du cinéma despre dumnealui, pentru că tocmai hotărâse în nu știu care săptămână trecută că e numai regizorul ei (preferat), nu și al meu, cică, şi că nu-ncape discuţie.

everything you always wanted to know about
woody but were afraid to ask - by pantacruel